"Singură, de nebună!"

Am auzit de multe ori întrebarea asta: "Păi și cum, te duci să te plimbi singură, de nebună?", "Mergi la film/ teatru singură, de nebună?", "Pleci la mare singură, de nebună?", "Mergi să mănânci singură, de nebună?".

Da, oameni buni, am făcut și mai fac toate astea uneori singură, de nebună! De ce? Pentru că altfel ajungi să nu mai faci nimic pentru tine și sufletul tău, ci doar stai și aștepți. Relația perfectă, ca prietenii să aibă timp și chef în același timp cu tine, ca toate planetele să se alinieze și condițiile să fie perfecte pentru ceea ce ai vrea tu să faci. Și ce să vezi, planetele nu se aliniază niciodată, iar condițiile nu sunt niciodată perfecte.

Nu mi-a venit dintotdeauna natural să fac lucruri singură. Normal că a fost o vreme când și mie mi-era greu să mă mobilizez de una singură. A fost nevoie de un divorț ca să îmi dau seama rapid că ori îmi controlez eu singurică programul, ori mi-l vor controla ceilalți și voi ajunge în depresia aia urâtă, cu gânduri negre. Pentru că a face lucruri singur nu înseamnă neapărat că ești singur. Înseamnă că îți dai voie să nu-i mai aștepți pe ceilalți. Care poate sunt în momente diferite ale vieții și au alte priorități. Care poate nu au resursele necesare (de timp, financiare, energie) să facă alături de tine lucrurile pe care vrei să le faci tu. Care poate din 10 situații, pot spune DA inițiativelor tale doar în 3. Și atunci, nu e păcat să le anulezi pe celelalte 7 doar pentru că nu este nimeni disponibil la momentul acela?

Faptul că am învățat să mă scot singurică la cafea, la masă, la film, la teatru, la plimbare... mi-a oferit o libertate extraordinară. M-a menținut cu capul la suprafață în zilele acelea când aș fi putut să mă scufund cu totul în gânduri de genul: "Viața asta e super grea și urâtă", "Toată lumea are pe cineva, numai eu am rămas singură", "Nimeni nu are timp de mine", "Ce sens mai are să trag de mine să ies din casă?" și tot așa... o întreagă spirală amenințătoare ce poate deveni greu de gestionat.

Iar partea faină în povestea asta cu a face și lucruri de unul singur este că te scoate din zona aia de confort de care toată lumea vorbește și pot apărea oportunități de a cunoaște oameni noi. Bonus, a face cunoștință mai bine chiar cu tine însuți!

Așa că, din când în când, mai faceți câte ceva și "singuri, de nebuni". Vedeți ce iese, cum se simte și dacă nu cumva vă place. Iar dacă nu vă place, dați-vă un pic de răgaz pentru a afla de ce nu.